| = "sunt pierdut, topit, înmărmurit" | Nicolae Diaconescu [15.Aug.16 04:38] |
| Acest fragment ar trebui reținut: "Exaltarea și încântarea lui N. Steinhardt sunt maxime: "Nu, cuvinte nu găsesc, nu mă pot exprima, sunt pierdut, topit, înmărmurit, uluit, făcut praf, galvanizat, învins, răpit", scrie el. "E ca și cum ar fi apărut deodată pe scena Ateneului toți de-a valma: Decebal, Eminescu, Creangă, Blaga, Urmuz și toate zînele, și toți îngerii păzitori ai meleagurilor și cerul local s-ar fi despicat în zîmbete, stăpînire de sine, tumult, foc, rațiune, eleganță, deasupra unui pămînt duduind de impetuozitate și elan vital. De necrezut! de neimaginat! Covîrșitor! O revelație!" Cum obținea această performanță Celibidache? Puține concerte și multe repetiții! Din păcate sunt puține orchestre, chiar din cele mari, interesate de calitatea interpretărilor, administrațiile au în vedere alte criterii... | |
| = "administrațiile au în vedere alte criterii" | Veronica Pavel Lerner [15.Aug.16 14:19] |
| Cata dreptate aveti! Nu numai in muzica, dar in toate artele "administrațiile au în vedere alte criterii", precum bine spuneti. Scrisoarea lui N. Steinhardt e mai lunga, am dat aici numai un fragment, dar am copiat-o in intregime intr-un articol dedicat lui Celibidache pentru numarul din august al revistei Vatra Veche. Scrisoarea e covarsitoare! Am avut privilegiul sa-l cunosc personal pe N. Steinhardt, a fost prieten de familie cu noi si exact asa era, cum reise si din scrisori (si din felul in care vorbea), exaltat si fericit. Va multumesc pentru lectura si comentariu. Cu stima, VPL Canada | |