|
Biografia Marcel Romanescu
Marcel Romanescu, fiul lui N. P. Romanescu, fost primar al Craiovei, născut la 11 octombrie 1897, la Liège, în Belgia. Urmează clasele primare la Paris și Craiova, liceul la Craiova, Turnu Severin, Iași și Mănăstirea-Dealului. În 1920, obține licența în drept și filozofie, cu orientare spre funcțiile publice și serviciul diplomatic, în care debutează ca atașat de legație pe lângă Vatican (1920-1921). La Roma va conduce și foaia de propagandă România (1921). Ulterior, ocupă diferite posturi în diplomație (Varșovia, Haga, Madrid, Cairo, Belgrad, Copenhaga, etc.), secretar, în 1924 al comisiei româno-ungare, însărcinată cu aplicarea tratatului de la Trianon. Stil de existență asemănător lui Duiliu Zamfirescu, diplomat și scriitor. În 1926, conduce la Craiova revista Flamura. Colaborator la numeroase reviste literare din țară, se consacră în ultima perioadă a vieții sale studiilor de istorie, publicate anterior, sub rubrici variate, și în Arhivele Olteniei.
A decedat la Craiova în 1958
OPERE (poezii):
Izvoare limpezi, sonete și poeme, Craiova, Ramuri, 1923;
Cântarea cântărilor, Buc., Socec, 1925;
Cuiburi în soare, Buc., Flamura, 1926;
Hermanosa din Corint, Buc., Cartea Românească, 1927;
Grădina lui Teocrit, idile antice, Buc., Cartea românească, 1928.
COLABORÃRI:
Capitala (1913-1914); Flacăra (1915-1916, 1921-1922); Ramrui (1919); Luceafărul (1919); Sburătorul (1919-1920); Adevărul literar și artistic (1925); Mișcarea literară (1925); Flamura (1926); Universul literar (1926) etc.
|
Leituras Recomendadas
