|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 15689
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-30 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Monica Manolachi
Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare. Se țineau de inelare, mîinile noastre, într-o veche, grea înserare. Eu mă rugam la umărul tău, mă rugam cu un fel de cuvinte albastre. Mă rugam astfel, mereu, pînă se-năspreau secundele noastre. Tu erai piatra, tu erai norul, tu erai vulturul, tu erai ora din care-și curmau asupră-ne zborul secundele dîndu-se tuturora. Astfel ne trecea viața, astfel muream, deveneam transparenți, de gheață. Priveliștea lumii trecea ca prin geam prin lipsa noastră verticală de viață. Numai păsările lovindu-se, foarte mirate, în noi își vărsau zborul. Eu mă rugam în cuvinte ciudate. Tu erai piatra, tu erai norul.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade