Cu frunze negre, cu flori de soc,
Ma tine primavara-n loc,
In crangul mic pe care-l stii
Cu dragostile fumurii.

De iarba cruda si de lut
Mi s-a facut dor nestiut,
Obrazul la pamant l-am pus
Sa-mi amintesc de-un dor apus.

Dar altcum inima-i zvacnea,
Pamantului, sub fata mea,
Indepartate tari si ape
Veneau din toate, mai aproape.

Am pus urechea la pamant,
Sa prind o pulbere de cant,
Dar firul mic, ca de vioara,
Un catec larg mi-l impresoara.

...............................................

Cu fata-n iarba, la pamant,
Ma tine crangul frematand,
Nu crangul mic, pe care-l stii
Unde-asteptam demult sa-mi vii,

Ci crangul tot unde ne-ncape
Si dor, si pasare, si ape,
Nu primavara ta si-a mea,
Mai firava ca lacrima,

Ci cantul larg ce ne-nfasoara
Plapanda struna de vioara.
Ci hora soarelui si-a lunii
Cu toata primavara lunii.