Lăsați-mă să plâng în voie
La marginile EI de trup,
Să-i strig din curcubeu: Ahoe!
Și să mă frăgezesc a lup
Și s-o aduc în casa astră,
S-o-njug la vechi corăbii lungi…
Cât de bogată-i de sihastră
În ochiul meu bolnav, ci pungi…

NICHITA râde, viu, din glastră,
Iar TU n-ai dreptul să-l alungi!