Un gât de vin, o țigaretă
și-acum o șterg din nou;
mi-am acordat în chicinetă
bătrânul meu banjou.
Sunt așteptat. E-un trafice des.
Dar loc tot mi-am găsit.
Eu sunt ce sunt, iar ceea ce-s
e iar pe Boogie Street.

O, dragoste, tot mai evoc
cascada, fluviul cald
în care-atât de echivoc
nu cred să mă mai scald.
Þi-am șters picoarele, -n genunchi,
de tine-ndrăgostit.
E școala unui mic mănunchi
de tipi din Boogie Street.

Veniți, dar, prieteni, n-aveți teamă,
suntem precari aici.
La viață, dragostea ne cheamă,
și-n ea ne facem mici.
Deși pe uși vezi hărți cu oase
și mușchi, nici un misit
nu ne explică ce foloase
aduce Boogie Street.

Nimb luminos de sumbru Zeu
de ce ne-om fi găsit?
Tu-mi săruți gura și, -apoi, eu
mă-ntorc pe Boogie Street.