S-ar părea că totul e în ordine
Și iată privesc fericit elementele toate
Pământul și apa lumina văzduhul
Și mugurii mici care-abia se deșteaptă
Din somn și anunță un nou anotimp
Al speranțelor
Și totuși mereu cineva
Îmi trimite pustiuri și umbre
Și reci interdicții
Și-mi pune pe umeri poveri nevăzute
Mereu cineva se ocupă să-nchidă ferestre
Să tragă obloane
Să facă-ntuneric