Mă uit la mine mă studiez
(O deprindere veche)
Urâtă arătare - numai poticniri
De linii strâmbe și nefirești
Altădată cel puțin eram tânăr
Și acest fapt era un avantaj
De mâna-ntâi - acuma
Nu-l mai am și nici nu mai
Pot spune: totul e în față
Nu mai pot spune aproape nimic
Și stau zgribulit
Ca într-un frig perpetuu
Și-abia îndrăznesc
Să-mi scot în lume trupul
Cel bântuit de teamă și de neputințe
Mă uit la mine și mă întristez
Și caut disperat un gând frumos
Liniștitor - și nu găsesc decât
O secetă ce pustiește totul