Cred c-am murit pe sînii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
și celălalt ținut
mă va conține doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătîndu-ți-se domolit în coc…

Și poate-s doar lumina prin parc,
nerușinată,
sfințită evadare din Van Gogh...