Vrafuri de frumusețe murdară și mirositoare,
Vrafuri de piele transpirată,
Troiene de zăpadă năclăită,
Dealuri de rufe.
Munți de mizerie, care trebuiau să devină
munți de splendoare!
Ea și-a fiert mâinile în cazane cu sodă,
Și-a pierdut în ele scoicile unghiilor,
Ea a mestecat haine de generali și directori,
S-a pierdut în valuri de spumă, s-a albit de săpun,
A cărat vagoane de apă, a secat pompele
Și-a îmblânzit tinerețea și mintea în valuri,
în valuri de apă groasă, în gâlgâieli de sudoare,
Și-a tocat umerii, a muncit ca boxerii,
a făcut mușchi în umeri și la picioare,
și-a pierdut sânii și frăgezimea obrajilor,
a bătut cu pumnii în vrafuri de transpirație,
și-a holbat ochii prin aburi
visând mereu curățenia.
Ea a făcut o casă de copii
niciunul frate adevărat cu celălalt;
I-a crescut cu mâinile ei fără unghii,
i-a îmbrăcat în cămășile orașului,
Ea și-a zolit în săpun rușinea și sângele,
A făcut mușchi la inimă, de umilință.
S-a răstignit între foame și demnitate
Mereu viscolită de rufe.