Înfășurate 'n noapte, depărtările
așteaptă luntrea albă, care să le-apropie.
Din lunca neagră iese ca o dropie
rotată luna, înălbind cărările.

Lanuri albe în avânt își saltă grânele,
pomii-și scutur' floarea ca mărgelele;
apele, zâmbind, își pune inelele,
în argint spălându-și mânile.