agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-19 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Yigru Zeltil
Am văzut zece mii de cârje în curtea
unei fabrici de recondiționare. Zece mii de cârje într-o zi însorită, cu lemnul la subsuori lustruit ca razele, aruncate grămadă. Întâi mi-a venit să râd imaginându-mi cinci mii de oameni țopăind ca niște canguri în așteptarea cârjelor reparate. Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste. Lăcustele chiar poartă căști și luptă la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care le prindeam in copilărie sărind prin tranșeele rămase după război și le-nfigeam în cârlige — momeală pentru peștii postbelici. Dar zece mii de cârje sunt o pădure uscată, prin care un invalid, trecând din două-n două, poate face o minunată plimbare de cinci mii de pași. Zece mii de cârje sunt și cinci mii de picioare rămase în cizme și care, singure, nu știu încotro s-o apuce. Noapte-am visat cârjele întorcându-se reparate mărșăluiau viguros purtând căști și la șold baionete. Și-o pereche de cârje ca de copil, s-a luat după mine: „Vino cu noi, sau…!” Și eu de spaimă țopăiam ca un cangur, și de teamă mi se făcuse inima cât o lăcustă, și nu eram decât un biet peștișor postbelic. N-am avut încotro: mi-am desprins un picior l-am trimis la război.
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade