Din umeri trupul unduit,-nuia,
Pe șold o linie se tălmăcea, unică.
Și carnea ta pieziș mocnea
Cum jar dungat prin ochii de pisică.

Din lespezi se-ncercau răcori,
Lumina cerului era nubilă,
Și tu ardeai în trup, cum ard comori
Sub straturi groase de argilă.