Un om dormind îmbrățișează iarba
Și viespi de aur îl măsoară-n somn
Un om dormind îmbrățișează iarba
Și lunca și nisipul toate dorm.

Puteri din timpuri fără vârste suie
Din rădăcini, spre trunchiul lui încet.
Puteri din timpuri fără vârste suie
Și ramurile-l mângâie, buchet.

Odihna îl învăluie ușoară
Și musculițele-n zbor îi trec pe ceafă.
De sus o rază perpendiculară
Străbate printre crengi ca o parafă.