Am coborât din munți și bolovani,
Legendele lui Horia-mi curg în sânge,
În doina mea Ardealul plânge
Și cer dreptate două mii de ani.

Eu sunt trimisul timpurilor noi
Ieșit din rând cu cei ce scurmă glia,
Și totuși vin întrebător la voi:
E slobod să mai cânt în România?

Ar trebui să-mi bag un sămădău
Ca numărul dușmanilor să-mi țină.
Ai! ce-am să-i calc odată crunt în tină,
Necruțător, fără păreri de rău.

Puțin îmi pasă că mă blestemați
Și m-alungați cu pietre ca pe câne!
Destinul meu a fost și va rămâne
Să-mi port revolta mândră sub Carpați.

Striviți-mă cu roata-n Bălgărad,
Fluierul Iancului mi-l puneți în gură, -
Prin țărmul vostru-nțelenit de ură
Tot am să-mi tai cu cântecele vad!