agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-01 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Bot Eugen Iulian
am văzut New-Yorkul și Parisul, San-Francisco și Frankfurt
am fost unde n-am visat să merg vreodată. am venit înapoi cu un teanc de poze și cu moartea în suflet. crezusem că însemn ceva și că viața mea înseamnă ceva. văzusem ochiul lui Dumnezeu privindu-mă prin microscop privindu-mi zvârcolirile de pe lamelă. acum nu mai cred nimic. am fost bun pentru o stabilitate tâmpită pentru o uitare adâncă pentru un vagin singuratic. hoinăream prin locuri care acum nu mai există. oh, lumea mea nu mai există ! lumea mea nu mai există ! lumea mea împuțită în care însemnam ceva. eu, mircea cărtărescu, sânt nimeni în lumea cea nouă există 10 la puterea 38 mircea cărtărescu aici și ființe de 10 la puterea 38 de ori mai bune există cărți aici mai bune decât tot ce am făcut vreodată și femei cărora li se rupe de ele. oul pragmatic se crapă și Dumnezeu este aici chiar în creația lui, un Dumnezeu mișto înțolit în orașe frumoase și toamne splendide și-ntr-un fel de nostalgie blândă a Virginiei de sud în mașina lui Dorin (country music în boxe)… îmi văd acum lungul nasului și văd lungul nasului literaturii căci eu am văzut Sears Tower și am văzut Chicago, în ceață verzuie, de sus, din Sears Tower și pe terasa unui zgârie-nori alergau doi ogari și i-am zis Gabrielei, cum ne beam Coca-Cola, că viața mea s-a sfârșit. e ca în Magii lui Eliot : am văzut Occidentul am trecut cu avionul peste Manhattan am privit cu ochi mari moartea mea fermecată căci moartea mea este asta. am privit vitrinele cu motociclete Suzuki și m-am vazut în ele jegos, anonim am umblat ore-n șir prin Königstrasse printre puștii cu skateboards. eram omul alb-negru dintr-o poză color Kafka între arcadieni. poeme, poheme, filosentiame modernisme și discuții la cârciumă despre care-i mai mare clasamente făcute-n tren (veneam din Onești) : care-s cele mai bune romane românești de azi cei mai buni zece poeți în viață așa cum papuașii scuipă și acum în ceaunul cu vin de palmier, să fermenteze… dar poezia e un semn de subdezvoltare și la fel să-ți privești Dumnezeul în ochi deși nu l-ai văzut niciodată… am văzut jocuri pe computer și librării și mi s-au părut la fel amândouă am înteles că filosofia e entertainment și că mistica e show-biz că sânt doar suprafețe aici dar mai complexe decât orice profunzime. ce pot fi eu acolo ? un om încântat, fericit până la nebunie dar cu viața lui terminată . cu viața lui futută definitiv, ca a viermelui din cireașă care s-a crezut și el cineva până s-a trezit în lumină, cu gunoiul lui lângă el (gunoiul meu, amărâtele mele poeme) am văzut oameni pentru care legea avorturilor e mai importantă decât sfărâmarea Sovietelor am văzut ceruri înalte și albastre, pline de luminițele avioanelor și am cunoscut urletul celor patru mii de universități. m-am suit în turnul Eiffel pe scări și-am suit în Centrul Pompidou prin tubul de plexiglas și la Iowa City am fost la Fox Head… am trăncănit despre postmodernism la Ludwigsburg cu Hassan și Bradbury și Gass și Barth și Federman așa cum mai bavardează condamnatul cu călăul lui am înregistrat pe reportofon vuietul securii care-mi desparte capul de trunchi. îmi venea să plâng în luxul din Monrepos : cum e posibil ? de ce ne-am născut de pomană ? de ce să luptăm cu Vadim și cu Funar ? de ce nu putem o dată trăi ? de ce acum, când am putea, în fine, trăi respirăm din nou mirosul acru-al pubelelor ? postmodernism și pa’șopt deconstrucție și tribalism pragmatism și ombilicuri și viața, care este aiurea … am văzut San Francisco, golful albastru cu nave și mai departe oceanul cu insule-mpădurite Pacificul, dacă poți să-ți închipui ! mi-am muiat palmele-n oceanul Pacific „thanking the Lord for my fingers”. m-a prins un dor de ducă dement. și la celebra librărie a lui Ferlinghetti ( există cu adevarat ! ) ca și când ai pătrunde conștient în propriul tău vis sau într-o carte… m-au înnebunit șoselele din San Francisco și Grant Street cu chinezării și palmierii uriași și fetele extrem de haioase din saloanele de coafură ( clientele nu se priveau în oglinzi, ci-n monitoare color ) și nopțile americane, ții minte, Mircea T. ? lângă căsuța ta și-a Melissei, după ce întreaga după-amiază privisem filme SF, mâncasem tacos și băusem bere Old Style când am ieșit afară ne-au copleșit stelele și avioanele tăcute mișcându-se printre ele și în mașina ta, vechiul Ford, aerul era înghețat și m-ai dus, trecând prin orașul gol, până la dragul meu Mayflower Residence Hall. și paradele de Thanksgiving și de Halloween cu bătrâni bancheri costumați în urși și clowni și băiatul de origine cehă interesat de Faulkner și micuța coreeană din Cambus-ul galben și melancolia frunzelor galbene în Iowa City și noi doi, Gabi și eu, facând cumpărături, ore-n șir la Target și K Mart și Goodwilluri dar și la fantasticul Mall din centru… …mestecam bomboane cu scorțișoară în prima mea dimineață în Washington cu aparatul foto de gât, în frigul pieței Dupont… …am dat 7 $ să văd Zoo-ul din New Orleans și ploua, și toate animalele erau în vizuinile lor… … în taxi, certându-mă cu șoferul negru, nepricepând o vorbă din ce-mi spunea: “Hey, man…” … mese minunate în restaurante chinezești, thailandeze, dar cea mai minunată la Meandros, grecii din Soho… …The Art Institute ( impresioniști cât cuprinde ) …The Freak Museum ( amaizing : trei Vermeer ! ) …The National Gallery ( retrospectiva Malevici ) un om înghețat pentru o sută de ani deschide ochii și alege să moară . ce a văzut era prea frumos și prea trist. căci nu avea pe nimeni acolo și între degete avea panarițiu și dinții îi erau așa stricați și în minte avea tot felul de lucruri fără utilitate și tot ce facuse vreodată avea jumătate din consistența vântului . un om inventase, pe-o insulă îndepărtată o mașină de cusut făcută din bambus și se credea genial, căci nimeni dintre ai lui nu mai scornise așa ceva . iar când au venit olandezii l-au răsplătit pentru invențiune dându-i în dar una electrică . ( mulțumesc, a zis, și a ales să moară ) nu-mi găsesc locul, nu mai sânt de aici și nu pot fi de acolo iar poezia? mă simt ca ultimul mohican ridicol asemeni dinozaurului Denver. poezia cea mai bună e poezia suportabilă, nimic altceva : doar suportabilă . noi am făcut zece ani poezie bună fără să știm ce poezie proastă am făcut . am făcut literatură mare, și acum întelegem că ea nu poate trece de prag, tocmai fiindcă e mare, prea mare, sufocată de grăsimea ei . nici poemu-ăsta nu-i poezie căci doar ce nu e poezie mai poate rezista ca poezie doar ce nu poate fi poezie. Occidentul mi-a deschis ochii și m-a dat cu capul de pragul de sus. las altora ce a fost viața mea până azi . să creadă alții în ce am crezut eu . să iubească alții ce am iubit eu . eu nu mai pot. nu mai pot, nu mai pot . * Nimic; Poeme (1988-1992); Editura Humanitas; București; 2010. |
índice
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade