Fiorii, caravană însetată
Osteniți s-apropie de fluviul sfânt al mâinilor.
Cresc visurile ca-n minunea pâinilor,
Așteptând chemarea: gloată-nfometată.

Ne înălțăm; nu ispitește nici o poartă.
În acest veac, dincolo de țărm ars și bântuit,
Preschimbați în fumuri, alunecăm unit
Deasupra rodului oprit ca peste-o mare moartă.