agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-22 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Yigru Zeltil
(Omul
decupat devine spre surprinderea sa penibil de sentimental.) Se poate. Și asta se poate. Era epoca noastră scăldată, în salonul cu păuni discutam despre farmecul monștrilor. Erau ceasurile noastre de vază, fără cuiburi căzute-n noroi, cratere fără ecou. În privirile ei deslușeam splendoarea unei clime unice, dar mie-mi venea să-i pisez genunchii. Se poate. Și asta se poate. Nu era o bișniță delicată, o boarfă adusă-n tranșee pentru uzul soioșilor, ci crinul meu tâlcuit, o morișcă pe cruci. Nu știa să ofteze brutal, nu întâlnise mătăhăloase priviri, dar mie-mi venea să-i pisez genunchii. O socoteam prada mea bolnavă, ceremonia domoală a șansei de a face ocol, sau poate versiunea în alb a unui fruct foarte negru. Era ca un evantai prăbușit, era tăcerea mea crucială, dar mie-mi venea să-i pisez genunchii. Se poate. Și asta se poate. Nu încropeam jurăminte în pumni, observam drojdia visului surâzând. Era sita mea cea mai lividă, pâcla mea cea mai lejeră, făgăduiala cea mai statornică, dar mie-mi venea să-i pisez genunchii.
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade