Iubire fericită, de câte ori te-am visat!
În alb, cu chip de păpușă și păr blond,
cu porțelan și așternut curat de pat. Din tot
a rămas un morman cu griji încoronat,
iar eu rămasem singur, vaietele mele
cauzând și pierzania altora. Lacrimile
își caută tovarăși, chinul înmulțindu-se
se dilată și se răspândește,
murdărind așternuturile proaspete,
albe - pentru totdeauna - cu nămol roșcat.