Se agită mărunții pescari și trag de năvoade
de parcă ar trage marea pe țărm
sau cine știe ce astru lichid; pânza unei corăbii
se scurge indiferentă în apă; acoperind dunga zării
ca o coajă subțire de lămâie, soarele decupează cu mișcări lente
sileuta pescarului călare, cu pană roz la pălărie
privind nu se știe unde,
privind nesățios,
privind îngândurat - ce-o mai fi și viața
asta care se repetă aidoma în fiecare asfințit -
privind întrebător către un punct fix
privind aidoma câinelui tolănit
lângă cei doi somoni care-au murit unul peste altul
în formă de cruce, somoni cu ochii încercănați de frig
și privind spre același punct fix...