Cum vii cum stai ti-as spune-ntruna
ca sunt un mim fara lumina
zi sunt cuvintele prea goale
pentru serbarile din gând
mimul se zbate în oglinda
si-n sinea lui sedus se-nclina

nervi singuratici fara sânge
si fara cale se simt bine
enorme cârme se sfarâma
în dusmanie si în boala
dar pentru noi ninsoarea calma
da suflet albelor albine

sa ne întoarcem în zapada
în cerul ofilit de ploi
ploi ce se fura-n somn din arbori
din mari sarate din fântâni
exilul mi-l închei în clipa
când cu durere ma îngâni.