agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-13 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Yigru Zeltil
De când sunt singur în odaia plină de frăgezime
ca de spirite ce mă răscolesc și zvârcolindu-se ies din țărâni și cer înconjurându-mă? De când sunt ca trandafirul ce în glastră singur își vorbește, rupt, părăsit de trupul copacului? Și așteptând îmi las ochii să facă un poem din firimiturile tuturor cuvintelor, din aceste cuvinte ce aparțin unor rase pe care nu le cunosc vărsate în mine, mie neamuri. De când am rămas neatins de mâinile nici unei iubiri, ca o Biblie, încrustat cu lacrimi, de când am rămas numai speranță în Dumnezeul de sus, numai credință în Dumnezeul de sus, numai dragoste în Dumnezeul de sus. Ce mult mă asemăn cu o femeie, cu o roabă credincioasă uitându-și pruncul și casa și florile înmugurite pentru a alearga în mâini cu vasul greu de untdelemn în calea Domnului.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade