Cu-amurgul se-mpreună înaltul zid pe cer,
Un geam e luminat, tăcerea-i luminoasă.
La uși nu bate nimeni și beznă e pe scări
Și umbre cunoscute îmi tremură prin casă,

Lumini tremurătoare pe ușă-n asfințit
Și larmă multă-n stradă, și forfotă, și umblet...
Te-aștept, sărman prieten, ești visul de sfârșit
Pe care îl mai are crepuscularu-mi suflet.

11 ianuarie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''