agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-10 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Sărac și singur stau ca într-o bortă sau ca sub coaja arborelui miezul ori ca un spirit prins într-o retortă. În cripta sumbră eu sunt huhurezul, păianjeni harnici în rotiri atente la capătul de fir fac titirezul. La ușă cresc gigante excremente, de parcă lumea-nfulecă doar struguri, ori ia din purgativele demente. Deprins cu beteșuguri urinare, văd țeava-n fața scândurilor sparte prin care zorii caută cărare. Gunoaie și țucale, mâțe moarte în drum Ie Iasă cei ce vin la mine, scutind și timpul și-ocol mai pe departe. Am trup hrănit de duh atât de bine, încât putoarea dac-ar fi să-l lese, nici pâinea și nici cașul nu l-ar ține... Respir cu greu, că sufletul nu iese pe gură, nici în jos, pe calea porții; nu mor fiindcă tusea-mi dă accese... Sunt herniat, spetit de truda sorții și istovit de munci... pe datorie de multișor mănânc la birtul morții. Găsesc plăcere în melancolie și-odihnă în necaz; cei ce oftează după dureri – dea Domnul să le vie! Eram găsit mai om spre Bobotează, cu-atâta mai vârtos cu cât palate înconjurau cu fast căsuța-mi brează. În piept mi-s flăcările terminate, dureri mai mari pe cele mici le-alungă și sufletu-i cu aripi retezate. Stă pe ciolane pielea ca o pungă, iar în bășică pietrele se-adună și-n cap bondari afară vor s-ajungă... Mi-i ochiul istovit, orbita brună, iar dinții în gingii abia se-îngaimă și de-i ating ca instrumentul sună! Pe față port întipărită spaimă; aș alunga și corbii fără armă, în holde cu veșmintele-mi de faimă... Într-o ureche un paing tot sfarmă și-n alta cântă-un greier noaptea-ntreagă; nu dorm de-a horcăitului alarmă. Amor și vers, mâzgălitura dragă o folosesc de coș, o zvârl ulucei sau în latrină ca pe-o terfeloagă. La ce-aș sculpta întruna ca năucii, când sunt asemeni celui ce sfâșie oceanu-n-not, dar îl îneacă mucii?! Aici mă-aduse arta scumpă mie, ce-a rupt din glorie și mi-a dat partea: bătrân și la cherem și-n sărăcie... Distrus, de n-o veni mai iute moartea.
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade