Ca o petrecere pentru cei fără chip
acum toate-aduc,
când aburul naște,
când orice cuvânt se face bună vestire,…
bat flamuri pe-aproape,
cu ele lumea intră-n undire...
– Vai, frate cu chip! la-ncoronare nu vrei să rămâi?!
– când cale cu pironul înfipt ca un sceptru-n călcâi,
pe când diadema – locul găsindu-i – cu luare-aminte
o-așez sub cuvinte?...


(din volumul „Fără chip” - 1980)