agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-16 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Cinci sau șase zile după moartea mea, s-a prezis că-s vrednic să mă-ntorc pe pământ. Ideea îmi pare bizară, dar nu vreau să supăr pe nimeni. Ținând seama de serviciile mele de poet lucid și sincer, am fost lăsat să aleg: „Vrei să fii Boccacio, Lordul Byron, Victor Hugo, Virgiliu, Apollinaire?” Nu am răspuns. Au supralicitat: „Fii Leonardo da Vinci, Vermeer, Chardin, Paganini”. Am păstrat tăcerea. „Ne vom învoi dacă simpatia dumitale se-ndreaptă spre Richelieu sau spre Colbert, spre Bonaparte sau spre Filip II” În fine am zis:„Mi-ați face cinste de m-ați trimite acolo, între fluviu și cer, pe o stâncă abruptă, vuind și înghițind stele, în calitate de baobab”. Traducere Maria Banuș
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade