|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 3443
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-20 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea În mine port terase fără număr. Spre mare dau cele mai albe, gata să plece către soare, pe catarg, ca pânze, cu cearșafurile-ntinse, și altele, ce dau spre câmp, doar una spre dragoste doar una, ce munților li-i dragă, și ea e cea care se-ntoarce-n veci. Acolo sta și-și pieptăna iubirea mușcata, iasomia, trandafirii de pe balcoane, și în nopți încinse, se desfăcea în ploaie răcoroasă. Departe, culmile purtând povara de stele mari, vegheau, înalt, amorul. Când a trăit mai viu, mai îndrăzneț, și când fu, printre flori stropite proaspăt, cu mai mult suflet sângele încins? Șuier de trenuri, licăre urcau de felinare, de verbine; muzica din chioșcuri și din arborii aprinși suia, și ploile cometelor căzând, ce revărsau în ochii dragostei, fugarele splendori. Fu vârsta inimii cea mai frumoasă. Azi din depărtări se-ntoarce, când din nou eu o visez pe acest trunchi bătrân, pe-un drum ce nu duce nicăieri. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade