|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 3453
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-01 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Lună erai, cu luna; așa te ridicai din așternutul obosit, atât de mare și sclipitoare-ncât cearceaful adormit credea c-aprinde singur un soare neștiut. Adânc ne era patul, un nemișcat bazin suind cu încântare din apa irizată. Pluteau scăldate-n lină lumină undele ce le striveai cu brațele de ziduri. Când, în sfârșit, urcai spre-naltele cristale ce luna depărtată le străvedea visând. Tu, lună, da, cu luna revărsată, stinsă din nou cădeai în patul liniștit. Și alte lucruri luna mi-aduse-n astă-noapte, la răsăritu-i singur peste copacii muți. Traducere Veronica Porumbacu
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade