|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 3015
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-08 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Pământul meu e pe fluvii strâns lângă mare, nici un alt loc nu are o voce atât de lentă unde picioarele mele rătăcesc printre trestiile grele de melci. Desigur e toamnă: în vântul zdrențuit chitarele moarte își înalță corzile pe gura neagră și o mână agită degetele de flăcări. În oglinda lunii se piaptănă fete cu sâni de portocale. Cine plânge? Cine biciuie caii în aerul roșu? Ne vom opri la acest mal de-a lungul lanțurilor de ierburi iar tu dragoste să nu mă duci în fața acelei oglinzi infinite: se privesc în ea băieți care cântă, și arbori foarte înalți și ape. Cine plânge? Eu nu, crede-mă: pe fluvii aleargă exasperate plesnetele unui bici, caii întunecați fulgerele de sulf. Eu nu, rasa mea are cuțite Care ard și luni și răni ce pârjolesc. Traducere Ilie Constantin
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade