|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 2805
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-09 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Când au venit păsări să miște frunzele amarilor arbori din jurul casei mele, (erau oarbe zburătoare nocturne care forau cuiburi în scoarțe) mi-am pus fruntea către lună, și-am văzut o înaltă corabie cu pânze. Din malul insulei marea era sare; și uscatul se lărgise, și străvechi cochilii luceau înfipte în stânci în rada lămâilor pitici. Și i-am spus iubitei în care se agita un fiu al meu, iar pentru el ea avea continuu marea-n suflet: „Sunt obosit de toate aceste aripi care bat în tempo de vâsle, și de cucuvelele care stârnesc jalea câinilor când e vânt de lună prin trestii. Vreau să plecăm, vreau să părăsim insula.” Iar ea: „E târziu, scumpule: să rămânem.” Atunci m-am pus să număr agale puternicele răsfrângeri de apă marină pe care văzduhul mi le aducea în ochi din statura înaltei corăbii. Traducere Ilie Constantin
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade