Vedeam multe-orașe în flăcări, ca jaf,
Și vremuri strângând oroare peste oroare,
Și multe popoare vedeam prefăcându-se-n praf,
Și totul alunecând în uitare.

Vedeam în noapte prăbușindu-se zei,
Sfârșite zdrobindu-se harfele sfinte,
Și-aprinsă iar din descompunerea ei
O nouă viață crescând către ziuă, fierbinte.

Către ziuă crescând și pierind iar și iar,
Aceeași eternă tragedie
Pe care-o jucăm și n-avem habar

Și-al cărei chin întunecat de nebunie
Drept calvar zâmbitor încunună
A frumuseții glorie blândă și bună.



Traducere Mihail Nemeș