Ce mai fac, mult-iubito,
Gura ta de văpăi,
Coama ta aburită,
Roua ochilor tăi?

Sânii tăi de lumină,
Cărei dragi amintiri,
Cărui dor se închină?
Se mai miră? Îi miri?

Aici, multă mireasmă.
Brazii pe culme sunt mulți.
Numai apa mireasă
Tremură-n munți,

Ca o lacrimă naltă
Picurată pe pânză
Ce mai plânge o dată
După ce a fost plânsă.