agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-27 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea în piept gangrenele epocii și tot trecutul nostru pământean, ne-apropiem de zâmbetele rocii, care-au țâșnit din daltă și ciocan, cu pași ușori, să nu jignim această seninătate grea de armonii, cu moartea înviată-n piatră castă și viața împietrită-n simetrii. O, cum am vrea să deșteptăm în linii, cu gesturi moi și mângâieri de lut, tăcerea pietrei, liniștea luminii de dincolo de geamăt și sărut. Și piatra care curge-n coapse line sau marmora făcută moale gest, nepăsătoare pasului ce vine, sus, peste noi, surâd și mai celest. Și mare milă-ncepe să ne-apese de recile, seninele statui, pe buze cu săruturi neculese și-n ochi cu fericire care nu-i.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade