agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-19 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por marin badea
aceste păsări cresc din mine
la început au numai ciocul ascuțit mă devorează-ncet pe dinăuntru fiecare izbitură-n carnea mea le-adaugă o pană la aripă împădurit de păsări albe sânt acum, ai zice, vor zbura și va rămîne-n urma prelungii lor ninsori inverse cu țipetele-asurzitoare o insulă de calcar singuratecă dar nu se pot de mine despărți sînt unica lor hrană și cît mai am un fir de sînge le simt făcîndu-și cuibul pentru pui născînd la umbra celui ce le-am fost ciudată vegetație legănătoare cînd nu mai sunt și ele se prefac în scrum să mă renască din cenușă astfel ne tot distrugem și ne naștem reciproc atît de repede și plini de dragoste încît și eu și ele și cenușa părem o întreită împietrire-a lumii
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | ![]() | |||||||
![]() |
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade