Am fost, cândva, stăpânul de pe lanuri
Azi stăpânesc un parc — nu mi-e destul.
Am dat cu drag terestre oceanuri
De pământ gras și negru, prea sătul.


Țăranii azi îmi stau pe arătură
Eu îi socot de buni, ei mă cred rău,
Ne înșelăm, mă-ntreb, în ce măsură?
Să fii stăpân pe inimi e mai greu.