Prin frunză verde-nchisă de anini
Privești în ape limpezi până-n fund
Nisip de aur tremurând lumini
Și pești de-argint încremeniți pe prund.

Vezi răsturnat în răul pământean
De care-amnarul soarelui lovi,
Porumbi în zbor pe-un cer de porțelan,
Cleștar de stânci și codri străvezii

Dar liniștit ieșind din poala lor –

De-amurg legată-n rază ca-n șurub,
O plută a pornit cutezător
Pe ceruri mângâiate de hulub;

Și colo-n țărm în luminosul praf
Cernut de soare prin frunzișul viu,
Mesteceni albi sub aripi de seraf
Primesc pe noapte tainicul sicriu.