Oprit pe muchea dealului din zare,
Ard focuri printre clăi în umbre mari,
Podesc cu aur drumul strâmt de care
Și scot lumini din sat ca din amnar.

Pe cositorul apelor coclite
Întind subțiri și lucii foi de-argint,
Și-acum în umbra nopții dezvelite
Doar ochii verzi al mâțelor i-aprind.