Era aceeași luna-n cer,
Aceiași brazi pe dealuri,
Și apa-n spumă frământa
Cântând aceleași valuri.

Și tu aceeași tot erai,
Cum te născuse dorul.
Cu-același zâmbet ascultai
Ce murmură izvorul.

Iar eu o clipă m-am făcut,
Cutreierând aleea,
Copilul ce fusei pe vremi;
Același pentru-Aceea.