Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de tați.

Poate că ar trebui să-ți vorbesc
Despre mâini
(Și mai puțin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ți-ai sprijinit magnetismul în ele.

Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparțial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduiește misterul.