Abarbanel, Farias ori Pinedo,
Din Spania goniți, ce crunt veghează
Prin negre persecuții, mai păstrează
Cheița unei case din Toledo.

Scăpați acuma de nădejdi și lacrimi,
Privesc la cheie-n calmă înserare;
În bronzul ei un lung trecut tresare,
Sclipiri sleite, liniștite patimi.

Când ușa-i astăzi praf, ea, instrumentul,
Simbol e-al risipirii, urgisita,
Aidoma cu cheia de sanctuar

Pe care cineva spre cer zvârlit-a,
Când Roma pus-a focul temerar
Și-n zbor a prins-o lacom firmamentul.



traducere - Andrei Ionescu