Oare pe râu-acesta de mâl și somnolență
să-ntemeieze-o țară venit-au corăbierii?
La mal au tras pesemne în bărcile ușoare,
vâslind pe lângă plauri pe unda-nșelătoare.

De socotim noi bine și ne chitim, vom spune
că râu-atunci ca cerul era: azur curat
și-o roșă stea deasupra, ca să însemne locul
unde-a postit Juan Diaz și-indienii au mâncat.

Fapt sigur e c-o mie de oameni au sosit
și-apoi o altă mie pe înspumate valuri,
sub care stau la pândă sirene și balauri,
iar un magnet gigantic busola a oprit.

Au înjghebat cu frică o tabără de corturi
pe mal, și umblă vorba c-a fost în Riachuelo,
dar astea-s baliverne scornite în La Boca.
De fapt, întemeierea a fost chiar în Palermo,

în mahalaua-n care-s născut, pe-atunci un câmp
bătut de ploi, de vânturi și de-al amiezii soare,
pe locul unde astăzi aceleași uliți sunt:
Serrano, Guatemala, Paraguai, Gurruchaga..

A răsărit îndată un soi de prăvălie
și-n dos se-ncinge seara un aprig joc de truco;
Dugheana-n cârciumioară s-a prefăcut cu timpul,
stăpân al străzii este jupânul vajnic, dur.

Când cea dintâi flașnetă în mahala răsună
și adieri aduce de habanere, gringos,
cartieru-ntreg votează-n delir cu Irigoyen
și zdrăngăne pianistu-un tangou de Saborido.

Tutungeria, iată, a-nmiresmat deșertul
precum o floare rară, și-a apărut un ieri.
Mulțimea-mpărtășește-un înșelător trecut.
Lipsește-un lucru: rândul de case peste drum.

Așa, cred, început-a orașul Buenos Aires,
ce pentru mine-i veșnic ca aerul și apa.



traducere - Andrei Ionescu