agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-30 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por Maria Elena Chindea Prin decesul cuiva – taină al cărei nume vacant îl știu și a cărei realitate nu o putem cuprinde – rămâne deschisă până în zori o casă în cartierul de Sud, o casă neștiută, pe care nu sunt sortit s-o revăd, dar care mă așteaptă în seara asta cu lumină trează în ceasurile târzii ale somnului, încercănată de nopți de suferință, deosebită, încărcată de amănuntele realității. Mă îndrept spre priveghiul la căpătâiul mortului, mergând pe străzile elementare ca niște amintiri, prin timpul îmbelșugat al nopții, fără alte semne palpabile de viață în afară de câteva siluete nedeslușite rămase până la ora închiderii și un fluier singuratic. Cu pas domol, înarmat cu așteptare, ajung la colțul străzii și la casa cu poarta larg deschisă pe care o caut și sunt primit de oameni înveșmântați în gravitate, vechi cunoscuți ai părinților mei, și nivelăm destine în încăperea unde a fost pus sicriul, care dă spre curtea interioară – curte aflată în puterea și integritatea nopții – și spunem, fiindcă realitatea e mult mai vastă, lucruri indiferente și suntem nepăsători și argentinieni în oglindă, iar ceaiul de mate, sorbit din aceeași tigvă, măsoară orele deșarte. Sunt mișcat văzând cum măruntele deprinderi se pierd, ca la orice înmormântare – raportul obișnuit cu cărțile, cu o cheie, cu un trup printre alte trupuri – Știu că orice privilegiu, oricât de mic, ține de miracol și nu-i de lepădat prilejul de-a lua parte la acest priveghi la căpătâiul unui necunoscut: Mortul, pentru a însoți și a păstra prima lui noapte petrecută-n moarte. (Priveghiul ofilește fețele; ochii noștri se sting privind spre înalt, ca ochii lui Iisus.) Dar mortul? Acel ceva de necrezut? Realitatea lui e alta decât a florilor ce-l acoperă. Ospitalitatea lui la despărțirea prin moarte ne va lăsa încă o amintire pentru timp și străzile grave din cartierul de Sud pentru a ne pătrunde cu timpul de farmecul lor și boarea-ntunecată pe fruntea întoarsă și noaptea ce ne scapă de apăsarea cea mai grea; prolixitatea realului. traducere - Andrei Ionescu
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade