Este o miriște pe care cade o ploaie neagră.
Este un copac cafeniu care stă singur.
E un vînt șuierător care înconjoară colibe goale.
Ce trist e în această seară.

Am trecut de cătun
Orfana blîndă culege spicele rare de grâu.
Ochii ei sunt rotunzi și aurii în amurg
Iar sînul ei îl așteaptă pe Mirele Ceresc.

La întoarcerea acasă
Păstorii au găsit trupul dulce
Putrezit în tufișul de spini.

Sunt o umbră departe de sate întunecate.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am băut-o din fîntîna crîngului.

Un metal rece îmi apasă fruntea
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină care se stinge în gura mea.

Noaptea m-am trezit într-o stepă
Privind resturile și praful stelelor.
În tufele de alun
Îngerii de cristal răsună din nou.