Un câine orb latră la o poartă care nu există.

Vecinii aruncă în el cu pietre,

dar câinele latră mai departe,

convins că dincolo de zidul nevăzut

cineva pregătește cina.

Așa este și poetul în mijlocul orașului:

nu vede prăpastia, nu vede mașinile,

nu vede oamenii care trec grăbiți

numărându-și mărunțișul în buzunare.

El doar simte mirosul de pâine caldă al absolutului

și latră,

latră până când noaptea

îi închide gura cu o bucată mare de beznă.


Despre condiția poetului – „Câinele orb”
Titlu original: El perro ciego (Din volumul Vuelo subterráneo)

Notă editorială: Poem alegoric în care poetul se identifică cu ființa marginală, instinctuală, care navighează o lume ostilă ghidată doar de mirosul adevărului.