De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greșurilor mamă, durerilor lăcaș,
Nerușinării pradă și binelui vrăjmaș -
Fugii departe, viața curată să-mi păstrez.

Și la Vaucluse stau singur.Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg cînd flori și ierburi, cînd rime cu- nțeles.
Vorbesc ades cu dînsul, și mă gîndesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin și ajutor.

Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Și nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Și nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.

Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblînzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit și teafăr, așa cum l-am știut.