Dacă și umbra noastră
S-ar bucura de cele cinci simțuri,
Am trăi mult mai frumos,
Cu amândouă inimile deodată.
Dar de la noi și până la umbră
S-a întâmplat un lung proces
De abstractizare
Și în toată insensibilitatea noastră
A atins apogeul.

Unii oameni
Nu trăiesc decât cu umbra lor
Și nici măcar cu ea toată,
Ci pe rând, cu câte un ochi,
Cu câte-o mână.