Sub arbori înalți ca flăcări galbene
începe înaltul și se risipește
între frunze absent - mângâietoare
plutim în aerul albastru
și-atingem cu degete arse aspra-i răcoare

Ea se oprește lângă inimile palide
abea tremurate
de vântul ce șterge bruma
căzută prea devreme
ascultă combustia lor intimă
și-ncearcă prin semne ciudate
să mă cheme
să privesc și să pipăi culoarea rănită
cu glezne subțiri se sprijină de aer
și se-apleacă uimită
printre ochiuri de frig și de jar
vedem izgonite flăcări arămii
cu parfum amar
siluete de lumânări care ard fără fum

Eu stau încordat și nătâng
ca și cum aș putea fi altcum
legănat ca-ntru-un rai de pripas
privindu-i obrazul întors
pe umărul stâng
pe aleea unde pogoară noaptea
fără ore și ceas
spre care plutim ca-ntr-un iad
fără drum și popas
învăluiți într-o ceață de flamuri galbene
cu gratii de jad

Din volumul GNOZE
Editura AXA – Botoșani, 2004