agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
|
||||||
agonia Leituras Recomendadas
■ A 8th Bienal do Douro sem limites
Romanian Spell-Checker Contato |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-20 | [Este texto deve ser lido em romana] | Submetido por autorul pe care îl cauți nu mai există acceseaza l Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte Din oracole cețoase, cărți cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n ușa mea ușor. ,,E vreun trecător – gîndit-am – și-a bătut întîmplător. Doar atît, un trecător." O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată, Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dădeau tîrcoale – și niciunde-n cărți vreo cale Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore – Nume-n lume trecător. În perdele învinse roșul veșted de mătase Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor; Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă: ,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor – Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor – Nu-i decît un trecător." Astfel liniștindu-mi gîndul și de spaime dezlegîndu-l ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, Și-ați bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; Am crezut că-i doar părere!" Și-am deschis, netemător, Beznă, nici un trecător. Și-am rămas în prag o vreme, inima simțind cum geme, Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; Noapte numai, nesfîrșită, bezna-n sinea-i adîncită, Și o vorbă, doar șoptită, ce-am șoptit-o eu: „Lenore!” Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns șoptit: ,,Lenore!'' Doar ecoul trecător. Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie, Și-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. ,,La fereastră este, poate, vreun drumeț strein ce bate... Nu știu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor. Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!'' Vînt și nici un trecător. Geamul l-am deschis o clipă și, c-un foșnet grav de-aripă, a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, Ci făptura-i de tăciune și-a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor. Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese, Cum privea, umflat în pene, țanțoș și încrezător. Și-am vorbit: ,,Þi-e creasta cheală, totuși intri cu-ndrăzneală, Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopții-adînc sobor! Care ți-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore!'' Mult m-am minunat, firește, auzindu-l cum rostește Chiar și-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător; Însă nu știu om pe lume să primească-n casă-anume Pasăre ce-și spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor- Corb ce-și spune: ,,Nevermore''. Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că știe, Sufletul și-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîșietor. Mult rămase, ca o stană.n-a mișcat nici fulg, nici pană, Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulți prieteni, mulți, ca-n zbor – Va pleca și el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''. Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neștiutor. L-a-nvățat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor, Doar cuvîntul: «Nevermore»''. Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă, Jilțul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor; Gînduri rînduiam, și vise, doruri, și nădejdi ucise, Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopții, cobitor – Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran și cobitor – Vorba Never – Nevermore. Nemișcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător, Și simțeam iar îndoiala, mîngîiat de căptușeala Jilțului, pe care pala rază-l lumina ușor – Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, ușor, Ea, pierduta mea Lenore. Și-am simțit deodată-o boare, din cățui aromitoare, Nevăzuți pluteau, c-un clinchet, pași de înger pe covor; ,,Þie, ca să nu mai sîngeri, îți trimite Domnul îngeri'' – Eu mi-am spus – ,,să uiți de plîngeri, și de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !'' Spuse Corbul : ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă ești iscoditor, În noroasa mea ruină, lîngă-un țărm fără lumină, Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Spune-mi, pe tăria bolții și pe Domnul iertător, Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare, Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – Fata căreia și-n ceruri îngeri îi spun Lenore?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Fie-ți blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele și vîntul, Piei în beznă și furtună, sau pe țărmul Nopții-n zbor! Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ți veninoasă! Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor! Scoate-ți pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Și de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, și stă într-una, Sus, pe albul bust, deasupra ușii mele, pînditor, Ochii veșnic stau de pază, ochi de demon ce visează, Lampa își prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; Știu, eu n-am să scap din umbra-i nemișcată pe covor. Niciodată – Nevermore. Traducere de Mihu Dragomir (din volumul Poezii și poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963) |
índice
|
||||||||
Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade