Cand poporul acesta tembel
va plati pentru tot, pentru toate,
ce vei face, Stapane, cu el
in teribila Ta bunatate?
Cu venin concentrat de crotal
isi amesteca zerul, samanta.
Oare e vre-un infern mai total
decat cel ce si-l face cu mana?
Mila Ta? El Ti-o zvarle-n obraz
si-Ti ranjeste la tunelul vocii.
Rostul lui pe pamant pare azi
sa-si ucida cu bata proorocii.

Dar ingaduie-l, Doamne, si vezi
cati smintiti se pornesc sa Te-nfrunte,
cate cranii surad prin livezi,
cate moase ne-asteapta pe munte.
Mai ingaduie-l, Doamne! Sub usi
mai strecoara-ne-o biata speranta.
Sfintii nostri cu barbi de cenusi,
pentru ce nu-i asezi in balanta?
Printre neamuri cu suflet hain
noi cu ce ne-am hrani mai departe,
daca nu ne-ai fi dat un tain
de cucuta, de cantec si moarte...