Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei și a freneziei noastre;
Lună calcând ușoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le-ntrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin înghețatele amiezi.

Ai și sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, și n-am acționat.